Poezii de Geo Dumitrescu

Câteodată mi-ar plăcea să ai mai mult de paisprezece ani, să fii mai puțin inteligentă și mai degrabă castă, să umbli desculță prin bucătărie…

Uitasem de mult că respir, că aerul mă cercetează adânc până-n marginea inimii, părăsindu-mă de fiecare dată, cu nevăzute amintiri și mesaje,…

Am ajuns în toamna acestei zile. Ar trebui să plouă și inimile să doarmă, calendarul ar trebui să-și fluture disperat și ridicol cele câteva…

“Lucrurile sînt obositor de clare” (Dintr-un poem mai vechi) Întoarce-te în nevăzut, acolo cresc metamorfice adâncituri pe…

Nu voi spune mereu: lume, lume, ei bine, am o inimă-n piept care cântă! Nu voi spune într-una: ah, roșu, aprins mi-e sângele-n vine, pe care…

Întindeam mâinile după fata cu ochii de strugure, Trebuia să vină. Freamătul perdelei îmi dăduse de veste, și întindeam mâinile. Ceasul din…

Înecat de iubire, prea plin, întinzând mâinile după fluturii șovăitori ai bucuriei, neîncetat mă gândeam la un dar nemaipomenit, la un dar…

Astăzi, mâine, sau poate niciodată o să-mi arunc ancora la malul cerului… Ce poate să însemne asta pentru tine, iubito, pentru carnea…

Nu ne putem dărui înainte de a ne aparține (Ignazio Silone) Te iubesc și astăzi cu siguranță și nostalgie te iubesc ca un pădurar, în mâinile…

Câteva versuri am să mai scriu, despre tine, draga mea, înainte de-a ajunge om mare și bogat – ți-am promis, cu ocazia ultimului sărut,…