Poezii de George Călinescu

Nu mă mustra prea tare, Ce-acum am să rostesc Sunt vorbe milenare: Rozina, te iubesc. Știu, astfel de cuvinte, Tocite de vechime, Le-alungă un…

Nici n-ai ieșit pe ușa cea de perete dată, Și-ncep să număr ziua când vei veni din nou, Mă învelești cu părul și mă săruți o dată, Și pieri…

Smerit pe boltă am privit O stea ce-aseară s-a ivit Printre atâtea feluri Ce sclipesc pe ceruri. Ce poate să însemne ea, Nefiind eu noul…

O, tu, cu ochi albaștri, cât de frumoasă ești! Așa desigur sunt făpturile cerești, Pe care le vedeam, copil, întraripate, Cu câte-un crin în…

Din frunzele ce-n geam Azi s-au lovit într-una, Căzând sub pom morman, Ți-am pus în carte una, Bătând în roșiatic, Ca un țesut domnesc, Cu…

Cum ea păși tăcută pe drumurile serii țipând fâlfâitoare spre alba arătare se ridicară pasări din patru părți de zare într-un vârtej de slavă,…

Ce este această lume, Otilio, să-mi spui! Neantul face glume Fiind un demon haihui. Ce este această lume? Te-ntreb unde e anul Când prin salon…

La început a fost Avântul, Adiind peste goluri ca vântul, Mișcat de la sine, mereu nemișcat, Tremurând pe loc, în cercuri iscat, Asemeni cu…

Eram bărbatul care-n singurătăți petrece, Ca vulturul pleșuv pitit în stânca rece. Nesuferind câmpia fugeam de cei de jos, Băteam din aripi…

Visând șezui la marginea pădurii cu inima de-a Ei dorință plină deși cu spaimă c-ar putea să vină cătam pe cer, încrezător, augurii. Deodată…