Poezii de George Drumur

În cetatea cu oaspeți domnești cerul nopților se-mparte tuturor, chipul domnitorului aprins de dor nu se mai întunecă pe sub ferești.…

Mi-a povestit mama, azi dimineață, Că a visat ape tulburi și multă ceață, – Că o potecă înaltă, cotind spre apus, O tot îndemna să vină…

Au întomnat miresmele în Bucovina și cheruvimii Dragomirnei și gorunii; fântânile coboară, ocolind colina, fuioarele de ceață-n streșinile…

Apa băută din palmele tale, Mici cât alunele, Mistuie-naltele amiezi estivale, – Zborul la unele Și sunetul ploii rotindu-se-n vale.…

Stăm paznici la aceste ape, Unde ne-au căzut jucăriile Și nimeni nu vine să scape Ascunse-ne bucuriile. Ne-au crescut și bărbi de așteptare,…

Pătrund umil ca-n vegetal culoarea poemul ochilor. Pentru paloarea fratelui din legendă, deseori împreună mânile la cer, iar alteori mă urc la…

Mari păuni deschide apusul peste orice plecare dintre ape – și dincolo de drum, dacă mai este, trupul tău pe țărm nu-ncape. Trebuie să…

Zborului din vis, înalt, vânăt, cât un strop de stea, când amurgul va să-i stea spumă peste ierbi din salt, nimeni n-o să-i vadă urma –…

Te-am răspândit, stea umedă, prin rouă, În ceasul când ferestrele albastre s-au deschis Spre lumi nelămurite. Iată slava nouă, În care am să…

Leană, Leană, Mi-ai crescut în suflet ca o buruiană, – Floarea de amurg a stelei singulare, Ascuțișul ochilor tăi clari nu-l are. Inima…