Poezii de George Meniuc

Singurătatea ierbii am auzit-o. Hotarul ei Înșfacă de păr sonora pădure din Văi. Atâta surâs! S-a căznit, razelor s-a deschis. Zgomotoase Văi:…

Strâns în cătușe, -acordul plutit și blânda sară C-o stea, cleștarul apei crestează-ncet, scalar. Scumpesc grădina toată și-n mine-ntâia oară…

În Hiva Oa, pe țărmu-i lăut în mirodenii, Am o colibă-n care vopselile îmi țin. Te zămislesc, femeie, dospită din vedenii, La margine de mare,…

Stepa mea! În depărtarea de zăpadă Vântul își doinește viața lui nomadă. A-nnoptat adânc. Câmpia pare moartă, Numai dragii mei salcâmi…

Ce-i cu Bubu? Nimeni nu-i raspunde! Bateti mai vartos in tamtamuri, barbati, Prin paduri si lacuri mi-l cautati. Bubu! Esti, fiule, unde? Leul…

Topit în măști, din sonor în sonor, Bucurat Amurg, și singur al toamnei, Sufletul meu, pânză de corabie în soare, Este marele pirat al acestui…

Hai, soare, sa te prind in oglinjoara! Striga baiatul alergand prin ses. Si eu, in mreaja mea de la rastoace! Radea pescarul cu luleaua-n…

Un corn de brumă, fruntea, prin ploaia mâinilor, Se-ntreabă tulburată: ne cheamă iarăși zarea? Tu o mângâi mereu și-n stepă n-auzi zvonul,…

Svetlanei Puica mamei cea frumoasa, Ganduri grele ma apasa. Sari din casa-n blugi ingusti Au ca fata, au ca pusti. Ca si mine, bietu-ti tata…

Acestui april răvășit luciferic Mărturisesc entuziaste vijelii de început Și lângă pacea florilor, pe întuneric, Tăcerea mea ciudată și…