Poezii de George Ranetti

Publicată în 20 noiembrie 1896 și semnată Sandernagor (era pseudonimul lui George Ranetti, de care pe Caragiale îl va lega o strânsă…

Ca hoțul, printre stânci, Eu noaptea m-am dus să fur mării Secretul vrăjit al cântării, Ce glasuri solemne și-adânci, Cu patimă dărză, nebună,…

Marea-i verde, liniștită, Când se ivesc zorile. O câmpie nesfârșită Parc Smaraldina, calma mare… Dar unde-i sunt florile? Marea la amiaz…

Am revăzut moșia iar in floare… Blagoslovitul grâu prăjit de soare. Ca și-altădată-ntinde pe câmpie O nesfârșită pânză aurie, Și numai…

A ars în mahala o băcănie, Jupînul cu nevasta-i stau în drum, Privind sinistrele grămezi de scrum, Pierduta lor pe veci gospodărie. Pe cînd ei…

Tu, cel mai ideal Horațiu, Din vecinica Fântâna Blanduziei Rămâne-vei izvor al Poeziei Din care vom sorbi fără de sațiu Toți fiii viitori ai…

Țifra Zero, obosită, Gâfâind, cum e ea grasă, Vru-ntr-o zi să stea la masă, Căci era și flămânzită (Pântecu-i e vecinic gol, Lângă Unu. Deci…

S-au întâlnit un plug ș-un tun Pe drumul unui mic cătun. Și drumul așa strâmt era Că nu putea Pe el sa treacă decât unul. Să treacă Plugu-ntâi…

D-rei Elena Văcărescu Unde-i bardul să repete, punând dreapta lui pe cruce, Că ești dulce și că cine te-a băut nu se mai duce?… Un poet…