Poezii de Gheorghe Azap

Ne vom iubi, odată, într-o eglogă pură, Când vor cina lăcustele arhimandriți; Un papagal de miere-ți va locui în gură Și, șoapta mea,…

Iubito, voi pleca acuși, La ora timpului nefost, Spre țări cu fluturi și păpuși Imaginate pe de rost. Și-n larg, oriunde-o să purced, Nici…

„Sic erat in fatis” – Ovidiu, Fasti I, 481 – Maria, a sosit momentul să meșteresc un sarcofag, După o schiță personală; taman în…

Oprește-mă la tine, când o să-mi vină criza De a pleca departe făr’ aparat de bord – Ascunde-mi pijamaua, cravata sau valiza, Cu lacrimile…

Sunt indecent de singur. Și nu mă dezaprob, Secundele, poroase, zvâcnesc pernicios, Din ce-am iubit cât șapte n-a mai rămas un bob, Și,…

Pui mâna pe condei ca pe o armă; Pui mâna pe condei ca pe-un dum-dum! Îndeplinindu-ți propria ta karmă, Te simți justițiarul care farmă…