Poezii de Gheorghe Istrate

Doamne, iar ni se întâmplă să stăm tâmplă lângă tâmplă, nădușeala Ta divină mă-nlumină în lumină, vorba Ta e carnea lumii, lunecă prin ea…

Se închină soției mele, Michaela, artist plastic, apusă la vârsta de 63 de ani La 70 de ani și încă unul potcoava coaptă-ncepe-ncet să cadă,…

(in memoriam: Leonid Dimov) Într-un fel, eu de mult eram gata, într-un fel, eu am fentat și armata, într-un fel, am fost chiar copil cu…

M-am închis într-o beție mocirloasă precum albina în ceară, ah, memoria subterană – circulația ideii, cumpăna sticloasă a adevărului am…

Acestui sânge-i sunt dator să-i leagăn paserile lungi ce-au adormit în zborul lor ca-n spuma zâmbetului – prunci. Prin șirul lumii, un…

Sunt timbre ale morții mici volante, ei ară timpul zilei și-l reduc vărsând în flori – calicii delirante – suspinul mătăsos de…

În oaza mea de umbră și cuvânt mă rușinez mereu de-atâta viață când prieteni buni, prelinși de mult în ceață, îmi tot fac semne să m-așez la…

Va trebui să născocim candori acestui suflet fără primăvară, neștiutor de zâmbet și culori, om-jumătate jumătate-fiară. El vine pur din…

Tactica somnului nu mă privește, îmi lunecă peștele visului printre dește, de-atâta noapte și eternitate îngerii mei au aripile desperecheate,…

Miros a fluturi și a moarte, lăstunii se ascut în întuneric, noaptea se sparge-n ferestre lipind timbrul ei șoptitor – emisferic. Am…