Poezii de Gheorghe Pituț

Moartea nu vine zâmbitoare, deși au scris maeștrii morți c-a fost văzută pe la porți în mii de chipuri de fecioare; Lucrează și ea că-i…

Frate, cum clănțăneai tocmai atunci când s-a cerut să fim veseli, aveai drepturi la scară, coborau murmure vagi din clopotnițe, eu am prins…

O clipă a trăit vacarmul când toată lumea a ieșit din case și toți am alergat în piețe, luminile orbecăiau pe poduri, ce se va spune? cine o…

Dacă n-aș scrie eu silit de vocile din mine, m-aș spânzura de primul pom din cale. Cum minte învelișul meu și fața că sunt un adăpost de…

Acum, când șaptezeci de dealuri și șaptezeci de văi mirate adaugă la eternitate și miriadelor de valuri încă un deal ce se va zbate până la…

Fratele meu are turme, fratele meu are aur, fratele meu are neveste și roabe frumoase, fratele meu e puternic și rege. Eu am răbdare, eu am o…

Trecutul va aprinde focul și-o să te duc prin lungi povești, ca-n somn striga-vei: cine ești tu care mi-ai furat norocul? O, mai bătrân va fi…

Nu mai vedem bisericile cum plutesc pe ape și ne rugăm în cor cu toate semințiile să ne salveze marea. Până departe apele-au fugit de noi și…

Din cer cad copiii pe pământ, de-acolo de sus din antichitatea luminii. Țiuie nervii stelelor în sângele lor, fiecare copil e un dezastru. Mai…

Vântul de coame, burțile supte — am văzut herghelia fierbând zăpezile din șapte provincii, doamne, ce delir de viață! Și n-ai fost găsit…