Poezii de Giorgios Seferis

Țara noastră este închisă, toți munții acea zi și noapte au cerul scăzut ca acoperișul lor. Nu avem râuri, nu avem puțuri, nu avem izvoare,…

23 Un pic mai departe vom vedea copacii de migdale care înfloreau marmura strălucind la soare marea în valuri un pic mai departe, să ne…

Cum ai putea tu strânge laolaltă miile de fragmente-ale fiecărei persoane? Ce s-a-întâmplat cu cârma? Barca descrie cercuri și nu se vede nici…

Nu i-am cunoscut; era doar speranța-n adâncul nostru care spunea că-i știam din copilărie. I-am văzut de vreo două-trei ori, apoi luară…

Ani ca aripi. Ce-și amintește corbul nemișcat? Ce-și amintesc morții la rădăcinile arborilor? Mâinile tale aveau culoare de măr ce cade, și…

Casele pe care le aveam mi le-au luat. Războaie, distrugeri, exiluri… Se întâmplase nefaști să fie anii. Uneori țintașul găsește…

Uneori sângele tău îngheța ca luna în noaptea fără sfârșit, sângele tău răspândirea aripilor sale albe rocile negre, formele de copaci și…

În peșterile mării este o sete este o dragoste este un extaz toate dure ca niște scoici le poți ține în palma ta. În peșterile mării zile…

Și eu, în mâini, numai cu această trestie; noaptea era pustie, luna în asfințit și pământul mirosea după ultima ploaie. Murmuram: memoria…

A-mbătrânit între incendiul Atenei și stâncile de marmoră din Sicilia. Îi plăceau grotele de pe țărmuri și chipurile făurite de valurile…