Poezii de Grigore Hagiu

Capete negre de mercur Mereu suite pe fierbințeala vieții Cu două aripe de lemn uscat In ele merg fecioarele-n picioare In fiecare an bărcile…

Am un zmeu, am un zmeu, Ce sus zboară zmeul meu! Bucuros e mândrul soare: „Am primit și eu scrisoare!”

Din nou să punem ordine în gânduri, să mai gândim odată ce-am gândit cu un cuvânt mai lin și-ncetinit, dând loc priveliștii de printre…

cineva, dormind, te visează din visul lui te-ai născut altfel nu pot să te-nchipui atât de fără contur de frumoasă cel care singur te visează…

aceste păsări cresc din mine la început au numai ciocul ascuțit mă devorează-ncet pe dinăuntru fiecare izbitură-n carnea mea le-adaugă o pană…

În dupa-amiezile-acelea cu paturi vierzui întunecate la ferestre lângă presimțitul parc răcoros desparțit de o stradă pustie încinsă de soare…

Atâtea chipuri aurul mai are, Precum l-am adunat din câmp ades, Cel din tăria verilor cules, Din liniștea amiezelor solare. Acum lumina…

seri albastre adăstați puțin pe marginea inimii noastre cea mai lipsită de venin la rădăcina ierbii ce tineri sunt șerpii și parcă-nviem și…

Îmi plac oamenii care mă neliniștesc, mă fac să mă văd deodată grozav de închipuit și de gol, forțându-mă să mă schimb, să mă caut înfrigurat.…

ce ți-e și cu bătrânețea cum vine ea pe înserat și e însăși seara gaură neagră în care toate cad uneori ai în cap în loc de creierul cel…