Poezii de Heinrich Heine

Ah, mi-e dor de lacrimi line Din al dragostei izvor – Și mă tem că-o să se-aline Pân’ la urmă acest dor. Dragostea – plăcere-amară Dar…

M-a desfătat un vis frumos Și negrăit de fioros : Mi-e încă mintea tulburată Și-mi bate inima speriată… Mă pomenesc într-o grădină…

În pat dacă stau și mă-nfășor Cu noaptea, și-n pernă m-afund, Un dulce chip mă îmbie Din noaptea cea fără de fund. Când somnul domol îmi…

Doamnele-astea știu poeții Să-i cinstească, tot mereu, Într-o zi, să vin la masă M-au poftit cu geniul meu. Ah, ce supă minunată, Ce vinațuri…

O patrie frumoasă am avut. Stejarul sus În slăvi creștea, jos viorele dulci. Un vis, s-a dus. Nemțește săruta, nemțesc era (O, ce nespus De…

Iubito, când te-or așeza Într-un mormânt întunecat Eu mă cobor în groapa ta Cu capul trist în jos plecat. Te strâng la piept și te sărut În…

Tăcută-i noaptea, strada-i liniștită; Aceasta-i casa ei de altădată. Demult iubita-i dusă din oraș, Dar casa stă pe locu-i nemișcată. În…

Dumnezeieste petrecuram Intreaga zi si seara toata; Fu vinul bun, frumoasa Kitty, Si inima-mi nesaturata. Aprinse buze-n toata vremea Cu…

În amurg, târzia rază Peste crâng și văi adoarme… În albastrul din văzduhuri Luna plină scânteiază. Cântă greieri la izvor, Apa…

Turbează furtuna, Dă bice gloatei de valuri, Și ele, spumegînd de mînie-n răscoală, Se-ncalecă-n goană, urnind și-mbrîncind Munți albi și…