Poezii de Hilde Domin

Vine noaptea acolo iubești nu ceva frumos – ci ce-i urât. Nu ce urcă – ci ce trebuie să cadă. Nu unde poți ajuta – ci unde…

În poartă deja ai ridicat ochii. Ne-am văzut. O floare mare s-a ridicat palid-strălucitoare din inima mea.

1 Un vad uscat de fluviu, un rând de pietre albe văzute de departe aici doresc să scriu cu litere clare sau pe o haldă de moloz, de prundiș,…

Porumbei albi in albastru orbite de ferestre arse, războaiele vor fi purtate pentru voi? Șnur de porumbel alb prin ferestrele goale peste…

Monologul e pentru fiecare ce vorbește pentru fiecare ce ascultă tac sunt inexistente razele paralele din gurile ce dau un semn călătoriei…

Mâini străine dure să treacă peste mine ca plugurile și să-ți rupă rădăcinile. Vreau să-mi frec corpul cu o sudoare străină ca o alifie acidă…

Am amenajat o cameră în aer printre acrobați și păsări: patul meu pe trapezul sentimentului ca un cuib în vânt chiar în vârful ramurii. Îmi…

Poeziile fericirii sunt cele mai frumoase. Precum floarea este mai frumoasă decât tulpina care le răsare așa și poeziile fericirii sunt mai…

Mă întind, nu mănânc și nu dorm, nu-mi ud florile. Nu merită nici să ridic degetul. Nu aștept nimic. Vocea ta care m-a îmbrățișat, au trecut…

Nu te obosi întinde-ți mâna încet ca o pasare minunii. .