Poezii de Horia Vintilă

Prin târguri, Doamne, sufletul mi-alunec Și printre oameni în zadar Te caut. Mi-e glasul rupt și răgușit: un flaut Cu sufletul răpus de prea…

Vezi steaua care cade pe cer ca o năframă? În fluturarea calmă c-o moarte care vine Va trece mai departe, se va opri la mine, Sau va ucide…

Apoi alte insule veneau, Alți brazi întindeau Unghii subțiri către cer, repetau Vechi implorări și iar tremurau, Ca o necontenită vorbire…

(în Piazza del Popolo) Unde-au fost plopi odată, înaltul obelisc, În jur fântâna cade în jerbe de lumină O cruce-a-nfipt-o Papa în ascuțitul…

Când s-a născut când a murit Cu cine se mărginește Ia Nord la Sud Ce-a scris ce-a spus ce-a gândit Cinci ori opt patru-n treisprezece Unde…

Bătrânul Pan stă rezemat cu mâna De-un fag pleșuv în care toamna cântă. Și-ar drege naiul, dar îl înspăimântă Femeia despletită și bătrână.…

Când cântă cucuveaua și orele când cad Ca niște clape negre pe geamurile reci, Îmbătrânești cu seara, cu gândurile treci, Cum trece căprioara…

Nici noaptea nu-i uitare, draga mea? Sub cortul ei cutremurat de vise Vin umbre mari din porțile închise Și cade greu din liniști câte-o stea.…

Arc alb și repede uitare Neîncetat te caut și te las, Voi fi curând sărmanul fără glas, Cu brațu-nțepenit în așteptare.

Nu da, Doamne, nici unui dușman Suferința noastră dintr-un an Și ne iartă nouă dacă plânge Inima din noi de-atâta sânge. Pâinea noastră…