Poezii de Iannis Ritsos

Parcul public În micul lac – peștișori aurii și o lebădă. Pe bancă, Persefona stând picior peste picior. Genunchii ei strălucesc frumos.…

Seară spartă, pahare sparte-n jurul mesei, tobă depărtată a unei zile cu soare, cu hărmălaie, cu praf, memorie transpirată scoțându-și acele…

În mâini strângem umbra mâinilor noastre. Noaptea e bună, ceilalți nu văd că ne ținem umbra. Îndesim noaptea. Ne ferim. Așa ținem seama mai…

Amurgul nu-ți poate lua ziua. Culoarea se duce. Cerul se-adâncește. Iubirea cugetă sub pomi. Nesigură-i lumina pe mâinile tale. Versul e…

Un om culcat la pământ într-o noapte de vară este o pată de sânge ce-o soarbe pământul, e-o formă alungă, castanie, pe harta întinsă pe masă…

Seară spartă, pahare sparte în jurul mesei, duruitoarele bătăi de tobă ale unei zile însorite, cu voci, cu praf. Amintirea nădușită înșfacă…

Mă ascund pe după lucrurile simple, ca voi să mă găsiți. De nu mă veți găsi, le veți găsi pe ele, veți atinge ceea ce mâna-mi a atins, urmele…

Tu n-o să-mi spui „mulțumesc” așa cum nu mulțumești bătăilor inimii tale care-ți cioplesc obrazul vieții. Dar eu îți voi spune „mulțumesc”…

Petrecurăm ziua-ntreagă zvârlind scrumul țigării-n umbra noastră, întinzând glasul până unde ochiul n-ajungea, ca să odihnim lumina în…

Un imperceptibil punct de vid ți-e aninat în zâmbet – nu cumva pentru ceea ce-ți spun sau urmează să-ți spun și încă n-o știu, n-am găsit-o…