Poezii de Ienăchită Văcărescu

Într-o grădină, Lâng-o tulpină, Zării o floare, ca o lumină. S-o tai, se strică! S-o las, mi-e frică Că vine altul și mi-o rădică.

Spune, inimioară, spune Ce durere te răpune? Arată ce te muncește, Ce boală te chinuiește? Fă-o cunoscută mie, Ca să-ți caut dohtorie; Te rog,…

Urmașilor mei Văcărești! Las vouă moștenire: Creșterea limbei românești Ș-a patriei cinstire.

Ce ai să-mi zici dă mândrie? Eu n-aș fi mai vrut să fie. Căci să-npotrivește firii, Și legii, și omenirii. Om la om să să arate Ca cum nu-i e…

Cine are pept se porte Focuri și dureri de morte Și se fie odihnit, Suferind cu mulțumită Așa patimă cumplită Făr’d’a…

Amărâta turturea Când remâne singurea, Căci soția și-a repus, Jalea ei nu e de spus! Cât trăesce, tot jelesce, Și nu se mai însoțesce Trece…

De-a avea milostivire, Nu-i lucru pâste fire, Și cei ce au simțire Nu pot tăgădui. Iar firea arată D-a fi nenduplecată, Dă obște desfăimată,…

Trandafiraș înflorit, Care te-ai învrednicit Se împodobesci acel sîn Unde pururea me’nchin! Rogă-te și pentru mine, Se me aibă la mai…

A socoti că poate Un om să facă toate Oricâte va gândi, Nu-i dus dă isteciune, Nici semn dă-nțelepciune, Și n-o va dobândi.

Amărâtă turturea Când remâne singurea, Căci soția și-a repus, Jalea ei nu e de spus. Cât trăiește, tot jălește, Și nu se mai însoțește, Trece…