Poezii de Ioanid Romanescu

O, suflet care-ncepi evaziunea în chiar clipa în care te naști- o, suflet care te-ai născut perfect numai lucrarea ta este eternă. Risipind,…

După-amiază – au adormit bătrânii în parcuri pe bănci, vântul le mai fumează țigările vântul le mai citește ziarele ce să facă ei…

Bouarul dacă e bouar nu lovește cu capătul gros al bâtei, pentru că riscă să-și vadă șoldită întreaga turmă iar la o adică nu mai are în ce să…

M-am născut în octombrie patru, dar figurez în acte născut a doua zi, am așteptat scrisoare de la tine, dar a venit abia a doua zi, eram…

Poeții când există e-o minune, Poeții nu se nasc, ei sunt născuți, Poeții nici nu dorm, numai visează, Poeții niciodată nu-s prea mulți.…

Plecasem – erai prea fragilă, devenisem calul tău verde de pe perete – și cum treceam cu umerii căzuți adânc în uitare, câțiva…

Ieși turtit de sub pântecele nopții urci dealul într-o ceata cu salcâmi acompaniat inutil de rugămințile Mamei să te lași în sfârșit de alcool…

Țigarea – eterna hrană a așteptării mărunta lumină la care se încălzește singurătatea arderea abia văzută a cablului vieții mele până la…

Pentru că singurătatea mea e mult mai înaltă decât trupul meu, nu cred că ai putea privindu-mă să-l vezi pe cel adevărat când râd și îți spun…

Nici despre voi nu se va ști nimic, puteți sfârși în liniște, oricum – voi abia pregătiți leagănul unei alte civilizații, de pe acum cei încă…