Poezii de Ion Dodu Bălan

… Am strâns din vie rodul Băiatul mamii drag, Și ne-am umplut și podul Cum umpli un desag. Am strâns din câmp costreie și nucile din deal…

În hainele ei simple, de la țară, “Durerea noastră surdă și amară” De-o vârstă multiseculară, O îngrămădiși pe sfânta ta vioară Făcând-o să…

Când l-au tras grofii pe roată, L-a plâns românimea toată, L-au plâns apele sub ghețuri, Cerul tot l-a plâns în cețuri, Când un os i se…

Sub un cer cu lună plină Plânge draga și suspină. Sub un cer cu lună nouă Ea mi-a rupt inima-n două. Sub cel coviltir de cer Mi-a lăsat…

Ar trebui o tăcere cât toți munții lumii Și-ar trebui un foc solar Și-o incandescență de pirosferă, Ar trebui toate liniștile din satele…

Cuvntele-s grele de chipuri și amintiri, Limba mea nu le poate urni, nu le poate azvârli în lume de pe miraculoasa ei rampă de lansare. De…

Sunt fericit și bucuros, tată; Iată! Mă uit liniștit în ochii lumii, Fiindcă n-ai lovit niciodată Cu bâta, cu piatra Ori cu vorba necugetată.…

Pe o iarnă cumplită, geroasă, Într-o clipă frumoasă, Întorcându-ne acasă, Am semănat cu tine flori Cu apă luată cu pumnii din nori Și-ntr-un…

(Lăutul) Femeia din pânzele lui încovoiată pios deasupra copăii, concentrată, ca pentru o rugăciune, și-ngrijorată, de parc-ar trece-un ocean,…

Luminați, soare și lună, frumusețea iubitei mele, Luminați, stele ale cerului, ochii ei de mure coapte, Scăldați-i, ploaie și rouă, trupul de…