Poezii de Ion Horea

Doream să ajung la marginea pădurii, ce lume era-n marginea pădurii și mă temeam de marginea pădurii. În deal când am ajuns, dar ce minune și…

Sufletul, iarăși. dezleagă-l, dă-i drumul. stă ca un câine, roade pociumbul. singur pe coastă, caută cumu-l biruie setea, timpul ca plumbul.…

Ne-alungă vremea totuși! Încet, încet se trec Aceste mâini crescute și trunchiul lor întreg. Ce vânturi cheamă, Doamne, din goluri depărtate…

Și voi trece în țărână și voi fi o frunză-n vânt, cât va fi să mai rămână în rotire un cuvânt. Voi vă duceți mai departe, eu sunt prins de-un…

Să nu-mi spui, suflete, că nu știi de ce te-nalți cu ei și tremuri în frunza tot mai argintată cu cât mai mult i-aduci din vremuri! Dă creanga…

Să pui fasolea în târnaț, să taie lumina soarelui felii, felii, din când în când să iei câte-o păstaie să vezi ce taină mare-o înveli, și-apoi…

Un cântec spus de ochii tăi, lăstunii, Deschiși iubirii, soarelui și lunii, Un cântec mut al părului ce-l strângi În coc, ținut cu arcul…

Cer îndurare ceasului mut, ca un păgân, Din toamnă-n ceața dusă de ploi să mai rămân În jocul tău de care va fi cândva să fug Fricos ca o…

Să pui cartofii-n gropi adânci, pe paie, Să nu înghețe, sfecla, tot la fel. Și varza din cotor frumos se taie. Pân-la sfârșitul zilei, ce…

lui Emil Botta Ce plină mi-e inima de albastru! Cum fluieră vântul prin iarbă! Și coasta pe care alergam de demult, de demult. Pe țelină stau,…