Poezii de Ion Luca Caragiale

Tânăra Domniță a încălecat: Pentru prima oară merge la vânat, Cu-al ei mire june, tocmai sus în munte, Să vâneze ciute, cerbi cu coarne-n…

Icoană străvezie, în cadrul sumbru-al vieții, Cu părul ei sur-galben, cu ochi închis-albaștri, Sclipi deodată clară, vis roz al tinereții, Cum…

Precum suav-aromă a florilor plăpânde De zefir se ridică, se-nalță și se-ntinde Pe ape și câmpii; Precum raza de soare prin spațiuri străbate…

Sărac, fără putere În lume sunt ursit Prin valuri de durere Să trec necontenit ! Am suflet … dar suspine Printr-însul trec mereu, Precum…

Da și nu. Se poate – când ai de-a face cu oameni sănătoși. Nu se poate – cu oameni bolnavi. Se poate – cu oameni veseli și…

AMIAZĂ ”Maură” În aer e lene… Amiază de vară. Pâcla greoaie de plină Sahară. Ca tigru-ntre două tigrese rivale, Ce scuipă de turbă…

Fals, malonest, venale, hidos ești, cavalere! Prea bine ți-au zis unii Coțcar Cotcarovici ; Figura ta, ce-nspira dezgust și desplăcere,…

Tot plouă ! A ! Ce primăvară ! Cum curge fără să mai stea Se-ntinde ceața grea p-afară, Pe cerul sumbru nici o stea. E frig … și apa…

Desprețuiesc onori, avere; De slavă m-am hrănit destul! Alt orizont privirea-mi cere: De-așa nimicuri sunt sătul! Să nu-mi…

Unui cavaler de industrie Fals, malonest, venale, hidos ești, cavalere! Prea bine ți-au zis uniiCoțcar Coțcarovici ; Figura ta, ce-nspiră…