Poezii de Ion Minulescu

Mi-a ieșit în drum fantoma Omului bătut în cuie Și m-am întrebat ca Toma: – El o fi? Sau, poate… nu e!… Cine-a fost?……

Deși noi toți îi suntem frați Și toți îl ascultăm la fel – Noi nu-i suntem decât argați, Căci l-am ales stăpân pe El!… Dar Eu, cum…

Ochii negri, Părul negru, Și-mbrăcată-n negru toată, A trecut ca-nfiorarea unei umbre pe-nserate… Cine-a fost fantoma-n doliu cu ochi…

„În fiecare zi de întâi mai, o necunoscută apare în balconul de marmură al palatului Versailles și, aplecându-se spre bazinul Latonei, cântă:”…

Paznicul mi-a-nchis cavoul Și-am rămas afară-n ploaie… Paznicul mi-a-nchis cavoul Și-am rămas să-mi plimb scheletul Pe sub sălciile ude,…

Tu crezi c-a fost iubire-adevărată… Eu cred c-a fost o scurtă nebunie… Dar ce anume-a fost, Ce-am vrut să fie Noi nu vom ști-o…

Ce voluptoase-s ploile de vară!… Sunt veșnic calde și catifelate Ca brațele femeilor ce ne-nfioară Cu-aceleași biblice senzații repetate…

Răsar, Mă-nalț, Cobor Și-apoi dispar, Și-apusul meu e totuși răsărit… Sunt vagabondul zilei de-a pururi solitar – Portret unic și…

lui Scarlat Struțeanu Azi-noapte, Diavolul din mine ― Un diavol ce pretinde-a fi profet ― M-a luat cu vorba-ncet… încet… Și m-a…