Poezii de Ion Pachia-Tatomirescu

Lecturez un craniu, colonizez un fulg, spânzur o stea, scot limba canină, traduc uraganul, transform visul de vară într-un cal, neftinesc…

Cortul frânge tortul… Cosmic e-un dalb os mic… Coșul cruță moșul. Coteț trece pe-Olteț… Crabii scot arabii… Creață…

Sunt rupt din soare, sevele din humă se-nvârtejesc în trupu-mi, soma-sema, Pământul-Mumă, Tatăl-Cer – port stema, dar haina albă mi-e : la…

Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai, vine, Samoș, vine, către tine vine sufletu-mi din grai, fără trup de mai, lumină-n destine, orgă cu…

– Mamă, ce caută-n casele noastre timpul cu șerpii de fildeș, cu viscolul crud, prin dragoste, peste pietrele negre, înflorite …?!? –…

E-al treilea cântat al cocoșilor și se trece la ora de vară, bucurându-mă să constat că măiastra privighetoare îmi administrează secundele-n…

Mulțumesc, Doamne, că mă lași să stau călare, pe-această-nsomnorată protuberanță a soarelui, chiar în dreapta Ta…! De-aici văd bine…

Stele de pe casă, mireasă și rege, neaua de pe lege-mi fac nunta-nțeleasă… Floarea de-avrămeasă rănile-mi tot drege, dacă mă alege…

Ce vrea să spună colosul de piatră, acest sfinx înnebunit în tăcerea lui, în liniștea lui de piatră, ce-i curge șiroind prin urechi ? La rugul…

Râul crește grâul…! Rebel – de minte, chel…! Rinul pelerinul…! Șacal – pe vultur-cal… Sapa taie mapa… Sfânta reia…