Poezii de Ion Pillat

Copil, aprindeam lumânări de ceară, Mă-nchinăm cântând la icoane sfinte Și pășind simțeam că-mi merge alături Mântuitorul. Ca băiat visai de…

E graiul tău cu frunza verde Cu freamăt tânăr de pădure: Grai de cioban noptând pe plaiuri Cu turmele la foc de stâni, Grei de plăieș pornind…

Cu plâns și râs de mască în mâini, nepăsător.

În plasa lor pescarii au prins un zeu străin.

De greu păcat să aflu mântuire Și sufletul să mi-l așez în rai, Punându-i hram pe Sfântul Niculai, Smerit durez din viață mănăstire. Ales-am o…

Sub bolți de ramuri goale, singur, peste Cărarea desfundată unde care Cu boi în toamna coborâră lemne, Urc greu priporul printre trunchiuri…

Mai suflă-n scoici prelung tritonii mării, Sirenă își mai stoarce păr de alge, Zei goi și mai frumoși ca muritorii Adastă încă pe un țărm cu…

În luna în care pălesc trandafirii Pe veșteda scoarță de foi ruginii, În inima tristă îndemnul iubirii Foșnește și crește și-așteaptă să vii…

E Mai și-n codru cucu îmi cântă drept în față. Cu soarele poteca pornește-n dimineață – Cu drumul și pădurea, hai murgule, la deal! M-oi…

Păstorul tânăr sta pe piatra alba Pe care dăltuit se mai vedea.