Poezii de Ion Scriba

Pământul nostru, cuib de streche Stă gata să înnebunească, E semn că lumea asta veche A început să se sfârșească.

motto: Cad corbi în stol peste-o ruină: pământul gol sub luna plină.…

În umbra Spiritului Sfânt Un Plus și-un Minus stau la pândă Și te-angajează într-o trântă Care te leagă de Pământ. Mai suntem noi bărbați,…

Nu știu de Tatăl și cu Fiul Sunt Creatorii, dar e clar Că Universul e-un cântar Și Dumnezeu, Cântaragiul!…

Sub firmamentul luciferic Mă simt nevolnic și pierdut. Războinici cu intenții rele Mă țintuiesc cu ochi de stele Izbindu-mă din întuneric…

Amor, religii și politici — Cei trei dușmani ai omenirii Care te fac să îți sacrifici Întreagă demnitatea firii.

în lut, odată cu puterea s-au împlântat cinci suliți vii înjunghiindu-l cu durerea dumnezeiască de-a simți. prin ele curg veninuri grele…

O nebunie Simulată Deliberată — Poezie! Pe-aprinsa hartă, arse viscere, Planeta piere, noi facem artă.…

De ce n-am geniul exprimării Să pot cuprinde într-un vers Simultaneitatea stării Unei Secunde-Univers? Iubire, Durere, Chemare, Uitare……

Ni-e specia un om mai des Istoria-i oglinda firii, În luciul ei eu deslușesc Biografia Omenirii. Istoria — în linii mari Iobagi și…