Poezii de Iosif Brodski

Cocoșii Stelele încă nu se stinseseră Pe bolta clară. Stelele erau la locul lor. Când ei se treziră-n poiată Pe stinghie sau în pătul.…

O, ce pustie ești și mută! În clarobscurul toamnei domină nălucirea transparentă a grădinii, unde frunzele se-apropie de pământ în marea…

Mereu sunt înconjurat de verbe tăcute, asemenea unor cranii străine, verbe înfometate, verbe goale, surde, verbe principale, verbe sublime.…

Cum se clatină vagoanele, stânga – dreapta și invers, cum filmul zorilor și-ar derula negrăbit pelicula, cum în mahalale mărginașe tramvaiele…

Verbele Eu sunt înconjurat de verbe tăcute, asemănătoare cu capete străine, verbe, verbe flămânde, verbe dezgolite, verbele principale,…

Romanță de Crăciun Lui Evgheni Rein Plutește în tristețea de nelămurit printre cărămizile îndurerării, iar luntrișoara nocturnă arde pâlpâit…

Dragul meu Telemah, Războiul Troian s-a sfârșit. Cine-o fi învins nu mai țin minte. Presupun că grecii: atâția morți departe de vetrele lor…

Pe timp friguros, în locuri mai mult cu arșița date decât cu frigul, cu reliefuri late decât înalte născut a fost Pruncul în grotă, lumea…

Asupra dumitale nu mi se ridică mâna Asupra dumitale nu mi se ridică mâna. Și abia de îndrăznesc a spune-presupune cu ce străfulgerare de…

Ce așteptați, prințule? Ce așteptați? Ajunge, nu Vă frângeți mâinile. Oamenii ăștia, prințe, cum observați, Abia Vă mai rabdă chinurile. Ei…