Poezii de Iulian Vesper

Mici strigăte de stele în umbra mea străbat în ceasul verde-al ploii, interioare gârle revarsă rariști stranii de vis sonorizat cu ninse…

Eu, Ziraxis, mai mare peste anarți, Am luptat șașe ani cu romanii. Aveam lîngă noi Munții. Ei, Roma, legiunile de fier, berbecii, Catapultele,…

Coborât în plante și pământ în ceasul plâns ce ți-a scăpat din gene să nu-ți uit fața – o împlânt umil în semne pământene. Uite, flăcăul cu…

Mi-i frate cel ce ține ziduri cu umerii, Cel cu rădăcini ca nu pom, Cel treaz ca o plantă, Mi-i frate cel ce-și aude visele, Cel ce-și ridică…

Țărani scunzi, în zile prelungi, ară un pământ nesfârșit până vor da de-un cer împietrit unde cuțitul plugului să spintece-n două zorile…

Îmi plac umerii lui de piatră. Ochii iuți trecând peste vreme Adulmecă o fantastică glorie Care din lut o să-l cheme. Vorbele au stranii…

Brazde lacome de lumini, pămînt împlinit Fără gînduri, doar în miresme și raze, Bulgări ieșind din tenebre, rotunjindu-vă Ca niște valsuri…

Dans frânt în nemișcarea orelor ce-au rămas strivite de tăcere în parcul tău stelar; le poți citi splendoarea ca într-un abecedar (în toamna…

Zarul în veacuri rotunde învălmăși nubil Smirna orei albastre cu plopii nichelați, Zarzări cu uragane în brațe de copil Cresc o nemărginire de…