Poezii de James Weldon Johnson

O, Somn, tu ești al omului liman, Îl odihnești cu-al tău balsam tăcut, Cu forța ta, când totul e în van, Îi mângâi pieptul de necaz umplut!…

Creație Și a ieșit Dumnezeu în spațiu Și s-a uitat în jur și a zis: “Sunt singur – O să-mi creez o lume. ” Și cât putea vedea…

Artă vs. Comerț Comerț, comerț versus artă, Creier, creier versus inimă. O, mistificare a acestor vremuri grele Când zăngănitul dolarilor și…

Habar n-aveam cine fusese-n stare Să facă ce vedeam; artist din fire Crease viață, inimă, iubire, Pe pânză, cu desene și culoare. Am stat…

Somnul Somnule, tu ești cel mai bun duhovnic Distilator liniștit al balsamului de odihnă Cât de minunată este putința ta Când altceva nu mai…

Viața Din marea infinită a eternității Să te ridici și să stai o clipă Pe o insulă minusculă de timp. Din pacea impasibilă A nepătrunsului…

Inima mea, să-nduri neapărat, Nu mai jeli cu glas sfâșietor. Eu știu c-acum ai chip întunecat, Dar nu ceda, fii dârză, te implor; C-așa cum…

Când sunt lovit de-al vieții uragan, Când ale vieții griji m-au copleșit, La tine-n brațe îmi găsesc liman Și vreau la pieptul tău să stau…

De pe pământ, un lucru vreau și atât, Ca cei veniți la mine la mormânt, În loc de plâns, să spună blând, șoptit, „Cu cântul lui el inimi a-ncălzit”.