Poezii de Joan Maragall

Tot dând cu capul într-un trunchi și altul, se-ndreaptă instinctiv spre-adăpătoare, ea, vaca singură. E oarbă. C-o piatră azvârlită veninos…

Am o odă-n mine trează ce nicicând n-o adormi: zi și noapte mi-o dictează câte-n lume scânteiază, câte-au fost și cîte-or fi. Mi-o îngân-a mea…

Veghiază, o suflete tare, Și ținta păstreaz’o în Nord, În ciuda ispitei ce-apare În apa cea lină din port. Întoarce-ți priviera tot sus!…

Ascultă, Spanie, vocea-unui fiu ce-ți cântă astăzi pe altă liră: cu glas ce-mi dete asprita glie, în graiu-n care e drept că ție nu prea-ți…