Poezii de José Martí

Departe de lumea ce luptă, lucește, Uitând de captivul cuprins de durere, Mă-nchin la ceva cu întreaga mea vrere Ce iute spre moarte vădit mă…

Aș vrea să ies din lume Pe poarta cea firească: Să mor întins pe frunze Și-un dric să mă târască. Să nu fiu pus în beznă Ca un mișel ce moare:…

Gândeam la tine, părul ți-l vedeam pe care toți știam că l-ar dori, și-n el ceva din viața mea puneam visând frumos că tu îmi aparții. Merg pe…

Vedeți: șezând îl port pe umărul meu: e ascuns, și văzut doar de mine! El îmi strânge tâmplele cu fragedul său braț, când în fața fiarelor…

Eu, care mai trăiesc, deși-am murit Un bun căutător mă simt a fi, Pentru c-aseară am descoperit Că leacul cel mai bun e a iubi. De greutatea…

Nu voi putea uita vreodată Zorii de toamnă, bată-i vina, Când un lăstar văzu lumina Pe-o biată creangă retezată. Zorii aceia când întruna,…

Departe de lumea ce luptă și poate că uită celula sa tristă și strâmbă, supus eu trăiesc pentr-o jalnică slujbă, și asta mă duce mai grabnic…

Sădesc o roză albă, pură, în iunie ca și-n Gerar pentr-un amic fidel și rar care-mi dă mâna cu căldură. Iar pentru cel zdrobind cu ură…

Văzând ochiul că-ți lucise Și că broșa-ți stătea largă, M-am gândit că noaptea-ntreagă Jucași jocuri interzise. Te-am urât, erai spurcată,…