Poezii de Konstantinos Kavafis

Kratisiklia nu a abdicat pentru a permite oamenilor să-i vadă plânsul și durerea: ea a mers în demnitate și în tăcere. Fața ei calmă nu a…

Un lucru îl deosebea de alții și-anume: cu toată desfrânarea și cu tot meșteșugul său unic în iubire, cu tot dezmătul, trăit din plin la…

Într-un car alb, tras de patru catâri ca neaua albi, cu hamuri de argint, sosesc la Latmos, din Milet venind. Să-l celebrez – cu jertfe și…

Noaptea, stăpâne Hristoase-al meu, mintea și sufletul păzește-mi când în jur încep să se perinde Ființe și Lucruri care nume nu au și cu…

Oamenii cunosc numai cele trecute. Viitorul nu-l știu decât zeii, marii stăpâni ai luminii. Dintre lucrurile viitoare, cele pe cale de a se…

E-un bătrân. Istovit, gârbovit, secătuit de ani și de excese, străduța o străbate abia târându-și pașii. Totuși când intră-n casă,…

Pierduți în mulțime, stăteau întâmplător în lumina din vitrina unei tutungerii. Privirile când li se întâlniră, dorința trupurilor, ilicită,…

Îmi place în biserică – cu steagurile ei, argintul sfintelor potire, sfeșnice, lumânări, amvon, icoane. Când intru-aici, în biserica greacă,…

{Viteji soldați, voi ce-ați căzut luptând glorios și fără să vă temeți de dușmanii victorioși oriunde, voi, cei fără de pată, chiar dacă…

Nero nu era deloc îngrijorat când a auzit ceea ce Oracolul Delphic trebuia să spună: – Ai grijă de vârsta de șaptezeci și trei de ani. O…