Poezii de Leo Butnaru

Forfotă turistică la Veneția. Pe puținul uscat pe multa apă. Pe scurt domnule Thomas Mann – Viață, nu glumă, la Veneția! …Doar să vă…

Se scutură la- lea- ua. Că- de prima petală a două a treia… ultima – câteva episoade de purpur…

Criză de creație?… Vlăguire?… Vârstă neadecvată?… Câteva luni la rând să nu-ți vină un poem cu sau fără rime?… În fine câtorva versuri li se…

Cuvintele se preschimbă dimpreună cu anotimpurile. Vorba viei mai întâi se numește ciorchine apoi must, vin iar vocabula frunză toamna-și…

Pe ghețarii polului nord ca pe pustnice fabuloase palme în noaptea polară viforul violează ursoaicele albe iar în cealaltă jumătate de an cea…

Gonesc mașini, trenuri, metrouri, submarine jos, sus, sub, în… Avioanele depășesc viteza sunetului, navele cosmice depășesc iluziile, dar mai…

Nu nu e obligatoriu să ții cont de ce spune ocultismul că mâna reprezintă ca și cum întregul om în miniatură că palma e un peisaj cu râuri și…

Așa e cu omul devenit vechi din nou: ajunge la vârsta când nu mai vrea să fie erou. E timp târziu când mai în fiece vers bucuria trece din…

Că artiștii au dus-o din prost în mai deplorabil e o axiomă genial de tristă. Unul din ei chiar definise splendid mizeria: Am – zicea o…

Starea poeziei azi… Nu de azi, de ieri a început demitizarea actu­lui/ misterului poetic și a celui de la care pornește/ în firea căruia se…