Poezii de Lucian Blaga

Pășteam cu alții gâștele-n ariniști. Cu gângurit de aur îmi venea câte-un boboc și îmi prindea cu prietenie-n cioc sfârcul urechii, și plopii…

Atâtea stele cad în noaptea asta. Demonul nopții ține parcă-n mâni pământul și suflă peste-o iască năprasnic să-l aprindă. În noaptea asta-n…

Nu mi-e destul. Și după orișice aș spune: înc-o dată! Orice se-ntâmplă-i ca și cum s-ar întâmpla c-o fată. Ah, nici un rod nu mi-e destul, îl…

Arabida – țară ce are de-a pururi un vânt dinspre mare – îți văd iarăși morile nalte cu aripi, tot alte și alte. Arabida –…

Voinicelul de șapte ani se călește lângă cei bolovani la marginea satului. Ca-n marginea lumii și-a leatului. O șoaptă trece printre oameni…

Când clopotul bate cu glasul Preadreptului, turnul ne-nvață: Mergând în viată purtati-vă inima la înălțimea mândra a pieptului.

Piere în jocul luminilor saltul de-amurg al delfinilor. Valul acopere numele scrise-n nisipuri, și urmele. Soarele, lacrima Domnului, cade în…

Cetate de veac, prăsilă de painjeni verzi subt mușchi și scocuri. – Pe turn între semnele ceasului, gânditor timpul stă. O vrabie umblă…

Un vânt răzleț își șterge lacrimile reci pe geamuri. Plouă. Tristeți nedeslușite-mi vin, dar toată durerea, ce-o simt n-o simt în mine, în…