Poezii de Luis de Góngora y Argote

Și sunteți din Valiadolid? Din valea-n care miroase totul! Câtă ironie! Amirosiți a roze într-o Alexandrie ce vrea din trup să scoată mai…

Valiadolid, de lacrimi ești o vale, plânsă nu vreau să spun de cine, valea lui Iosafat, deși nicicând în tine, din judecăți, niciuna nu-i ca…

Dă pace doamnelor, căci cu dreptate amorul le-ntărește, tu, cel care născut ai fost dintr-un nimic și-o floare, poet a cărui liră ca un clopot…

Rănit albul picior de fierul scurt, cel care, deși-i de trebuință, taie (stăpâna mea), pe chip îmi pui tristețe, în timp ce peste nea pui…

Mult proslăvit-ai, Rufo, pe-acel Cezar novice, cântându-i cu-atâta sârg istoria, încât nu se mai știe gloria căruia îi revine, cui să i se…

O, element lichid, mărire ție, dulce pârâu de-argint cu unda-nceată, a cărui apă-n ierburi se dilată cu pas furiș și zvon de bucurie! căci ei,…

Granzii, ca rinocerii și ca elefanții, titluri pe veci, ca munții, pentru-o stârpitură, hidalgi politicoși numai prin gură, iluștri cavaleri,…

Pierdut în bezna nopții, bolnav, dezamăgit, cu pas incert, călcând fără să știe încotro merge, ca într-o pustie, glas în zadar a dat, zadarnic…

De ploșnițe și de catâri avut-am parte; ele sunt darul unui pat, iar ei ai unui Domn ce pentru-o zi a luat catârii mei și nu se mai întoarce,…

Prea multă cinste ție ți se-nchină, pârâu cu voce de argint, profundă, ce-ți duci prin iarbă risipita undă, singur cântându-ți curgerea ta…