Poezii de Mariana Marin

De ce nu mi-a spus nimeni la școală cum a murit Daniel Rosenthal? Deci tot la 30 de ani aflu: a fost torturat preferând să moară decât să își…

Un copil cu ochii de câine m-a întrebat într-o zi dacă este greu să ajungi scriitor. Era iarnă și totuși ploua pe drumul scurt dintre școală…

Mă privesc uneori în oglindă pentru ca să mai fie cineva în această casă ce o urăsc de atâta vreme încât nu mai pot trăi fără ea. Conștiința…

Există aici un fel de a fi minoritar chiar și atunci când trăiești în cea mai neagră majoritate. Asta ține de felul în care înțelegi să-ți…

Naiva închipuită într-o vreme aveam și eu un creier frumos. îți spuneam: uite, ce frumos îmi curge sângele. Uite, ce curată e moartea mea…

Un copil cu ochii de câine m-a întrebat într-o zi dacă este greu să ajungi scriitor. Era iarnă și totuși ploua pe drumul scurt dintre școală…

Era o acalmie înșelătoare a veacului care stătea să plesnească în pântecul meu de metal. O fizionomie bătută cu biciușca de fiziologii ale…

Mi-e dor de poemele cărora doar eu însămi le eram universul. îmi urmăream târșâitul zilnic, firișorul de păr câinesc crescut pe vârful nasului…

în ateliere va fi de acum întuneric. Artistul se va retrage în cotlonul său năpădit de buruieni și păsări care și-au abandonat prada după…

Un război de o sută de ani la întretăierea drumurilor comerciale, — știam ce mă așteaptă ! Iată-mă deci rotind ușor mașinăria privirii bolnave…