Poezii de Marina Țvetaeva

Mânii, iubiri – ne-au frânt! Vai, ochiul plânge, plânge! O, Cehia plângând! O, Spania în sânge! Furi, munte, – negru nimb, Lumina…

Nu cuget, nu mă plâng, nu fac prinsoare. Nu dorm. N-o iau nici spre soare, lună sau mare, Nici spre vapor. Nu simt cât de cald e-n pereții…

Poetul e stăpân deplin pe limbă Și-i pe de-a-ntregul stăpânit de limbă. Planete, semne și întortocheate Parabole… Între un nu și-un da…

Iată iar un geam, Unde iar somn n-au. Poate, un vin beau, Poate,-așa mai stau. Sau — doi hulubași Se tot țin de mâini. La orice sălaș Un…

* * * Ce lene-ți mai era să vii! Din jilț te ridicai cu greu, – Prin veselia-mi orice zi Ți-aș fi înveselit-o eu. Te sâcâia să faci un…

* * * Azi zeii fac doar daruri măsluite Și-n vaduri râuri putrede scânteie; Zburați în porți de-amurg nemărginite, O, porumbițe ale mării…

Strugurii copți în zadar ruginiră grădina; Ibovnice tinere-adorm de zadarnică veghe. O, artere iudee! – mai grea ca rășina Curge în sângele…

Agonizând, iubire, și-n mormânt, M-oi minuna, m-oi zbate, da-voi glas. O, draga mea! Sub valuri de pământ Ori de zăpezi, eu nu-ți zic bun…

Ca pe-o lacrimă fierbinte Ochiu-mi picătura simte. Sus, în slăvile divine, Cine plânge pentru mine?

Dintr-un sobru sobor ai ieșit La al piețelor strigăt, chițcăit… – Libertatea! – Minunata Doamnă A marchizilor și cnejilor ruși: – Bun…