Poezii de Mihai Beniuc

Ne-a-nmugurit iubirea-n noi iubiri Precum samanta-n parc de trandafiri- Ni-i dragostea mai multa, mai bogata, Mai plina de lumini ca alta…

Sunt măr de lângă drum și fără gard. La mine-n ramuri poame roșii ard. Drumețule, să iei fără sfială, Că n-ai să dai la nimeni socoteală. Iar…

Nu poți fi moartă cât mai sunt eu viu Te simt în orice fibră din ființă, Nu te primește Lethe-n neființă Cât mie-mi este dat ca să mai fiu. Te…

Plânge-o cucuvaie. După cine oare? E târziu și toamnă, nu e nicio floare. Pentru cea plecată ce nimic nu cere Numai în cuvinte aflu mângâiere.…

Amprente? Unde-i crima, dragostea ori ura? Pe ce curate buze pus-am gura? Cu ce ființă ne-ntinată m-am Legat? Și oare cărui sacru hram Eu i-am…

Mahnirile se lasa pe sufletul meu iar Ca negura de toamna pe campul solitar. Grabit s-aduna stoluri si pleaca undeva. Ma doare vara stinsa si…

Ca țăranul printre snopi de grâu Voi intra masiv și greu în vreme, Cu un car cât dealul de poeme, Murmurând o doină, trist, molâu. Nu-mi bat…

Ne-am sarutat, ne-am strans, am ras si-am plans, Ne-am despartit, ne-am impacat iar Cu patima ne-am sarutat barbar, Stiind ca-om plange, dupa…

Glasul pietrelor ce tac Stând de strajă pe morminte, Glasul omului sărac Fața căruia nu minte, Glasul vântului în șoapte Printre frunzele…

Văd bine că mi-e dat să fiu învinsul, La urma urmei nu sunt decât insul; Singurătatea este Ea ființa Ce-i fără margini, ca și suferința.…