Poezii de Mihai Codreanu

Bătrânii spun că apa trece Și spun că pietrele rămân, Dar lucrul altfel se petrece Pe vechiul nostru glob bătrân. Că piatra, orișicât de tare,…

Din fund de zări vârtejuri se ridică Și-n norii lor un călăreț apare: E-n zare-acum…e-aici…și iar e-n zare, De parc-un fulger aerul despică.…

A fost un trubadur odinioară Ce s-a-ndrăgit de-o castelană; dar Închisă-n turnul ei de fildeș rar, Frumoasa lui zăcea ca o comoară. Atunci…

A mai trecut o zi din viața mea Și-acuma-n miez de noapte-i plâng sfârșitul; Dar îmi trimite vorbă Preaslăvitul: “Cu ce te-ai fi ales,…

Aruncă-ți idolii în foc și-n vânt, Aruncă scrumul lor, – ca-n veci să piară Și urma vechilor păpuși de ceară, De pe cuprinsul noului…

Asupră-i trăsnetul căzu. Stejarul Se clătină primindu-i lovitura, – Dar nu-și plecă nici fruntea, nici statura Sub clipa ce-i răpuse…

Taci, nu striga, Revolta mea. Pe liră Nu vreau stidența gemetelor tale. Îți strânge-n frâu nemărginita jale, Răbdând arsura ei ca o martiră.…

Ca pătimaș culegător de vise, Am cultivat abstractul în sonet, Fiindu-mi silă de banal concret Ce zilnic păsurile mi-otrăvise. Și-așa în…

Ridică-ncet lăsatele perdele Cu mâna ta ușor înfiorată Și din misterul umbrei încadrată, Răsari în spumă albă de dantele. E-un cer albastru ca…

Vă vreau, poeți, cu inimi frămîntate; Doriți, visați și rîdeți, plîngeți. Firea Să-și oglindească-n voi nemărginirea Alcătuirii sale variate.…