Poezii de Mircea Demetriade

Ale mele zile sunt pustiuri cari Rătăcesc în ele roze caravane; Câte visuri blonde, albe, suverane, Câți emiri fatidici dar cu mușchii tari,…

Ca o baltă liniștită, Fără pic de undă-n ea, Este inima din mine, Draga mea. Doar trecutele iluzii, Ca un șir de pomi pe prund, Se răsfrâng…

Făr’ de idei și făr’ de scop, nehotărât, Un gol arid, nelocuit, păstrez în mine; Un cer murdar, meschin, urât, Ce-nchide-n nori apusul vis…

Alb, A; E, gri; I, roșu, un cer de asfințire Albastru, O, imensul în lacuri oglindit, U, mugetul furtunii și-al crimei colț vădit, Alcovul…

Visează, oh! femeie, cu ochii tăi, largi mări, O lume mai artistă pierdută-n depărtări; O lume grăitoare în cântul lin de vers, Trecutul ce…

Din brațele iubitei ieșii cu trupul scurs, Cu ochii prinși de cercuri de-un vânăt antimoniu. Că blonda ei făptură e negrul Pandemoniu, Că-n…

Și se întinde monotonia Ce peste creieri s-a răspândit: Balsamul lenei desăvârșit În trup aduce nevolnicia! Gânduri bizare nasc nebunia,…

Din brațele iubitei ieșii cu trupul scurs, Cu ochii prinși de cercuri de-un vânăt antimoniu. Că blonda ei făptură e negrul Pandemoniu, Că-n…

Amorul meu, un tânăr cu cearcăne sub pleoape, Cu ochi, abisuri negre voind în ei să-ngroape Lumină, fericire și cântece și pace, În el…

(Dublu sonet) Vibrări adânci, sonore, și pline de mâhnire Sub degete nervoase pe clape-alunecau… Se răspândeau în juru-i în lungă…