Poezii de Mircea Ivănescu

însă pentru sunetele de afară străin, închis într-o lume unde nu mai pătrund cu ecourile lor luminile lumii de afară și își închid contururile…

Și eu am umblat odată cu o amintire în mâini, strângând-o atent, să nu-mi scape. (îmi alunecase odată – și se rostogolise de-a dura pe jos. am…

am fi trăit fericiți laolaltă – eu, așezat la picioarele tale, (să-i spunem, privind-o de jos – urmărind lumina bolnavă pe obrazul…

îmi aduc și acuma aminte de ungherul mereu înnoptat, deși era așezat în lumina cuminte, pe peretele lângă sobă-al tabloului mat de prea multă…

As vrea să mă așez pe marginea trotuarului, să aștept să se facă noapte la capătul străzii – singurătatea mea de acuma mai are ceva la fel cu…

în fond, dacă nu ne-ar fi atâta de lene, am putea încerca să ieșim – fie chiar și pe furiș, din camera aceasta cu vreme bolnavă, și semne de…

Și citim undeva cum o fată tristă se întoarce într-un sfârșit de dup-amiază cu soare căzut acasă, și citește o carte foarte frumoasă în care…

Sau se poate face un colind sentimntul acesta mișcător ca al apelor unei mlaștini, de unde noaptea numele ei dansează încet ca o ceață. Pot…

Și iată cum acuma, aplecându-te peste ceea ce ar trebui să fie o aducere aminte, dar este numai cerul mult liniștit de ape adânci, ca al unei…

S-ar putea face o poveste sentimentală, spunând cum s-a oprit aplecându-se spre masă, spre noi, și privindu-ne dintr-o parte. Pe obrajii ei…