Poezii de Miron Radu Paraschivescu

Pierite chipuri, dintr-o ceață deasă Memoria le vede prin perdele Și ea atunci ca pe-un orfan mă lasă, Întreagă regăsindu-se în ele.…

Veți recunoaște, desigur, că burta rotundă a unei femei însărcinate plimbându-se prin Cișmigiu seamănă leit cu invoalta coadă a păunului. Și…

Poate că spre tine-ndreptasem acest gând devenit cuvânt Poate că spre tine-ndreptasem acest cuvânt devenit sânge Poate că spre tine-ndreptasem…

Credeam că e fată mare, când am dus-o pe cărare; da’ și eu – ce minte proastă! – n-am bunghit că e nevastă. O fi fost ea ca zambila, dar…

Când ți-o fi lumea mai dragă, să-ți pice dreapta beteagă și s-ajungi, la cap de pod, cerșetor, slut și nărod. Din puterea ta a plină, suptă de…

Desigur că un demon sălășluiește-n mine Pătrunzându-mi gândul ca un ac. Îmi spune că e rău tot ce-am crezut că-i bine Și-mi pune întrebări la…

De câte ori pe înserat În târgul mic te-am așteptat, Când tremurând că n-o să vii Umblam pe străzile pustii?… Se însera – și-n câte-o…

Poetule, de ce-ți bagi versu-n timp? De nu răcnești ori nu blestemi, n-atinge Cu aripa vreo culme din Olimp, Ci-n laude festive se va stinge.…

Dragostea noastra a fost cam sucita, far’ de rost, c-a-nceput in primavara ca un bob de lacramioara si la urma a murit ca un plans…

Acum, pe-ntregul câmp n-ai să citești Decât cuneiforme păsărești, Dar spre-a fi scrise, trebuia sa vină Din cer transport de liniști și…