Poezii de Moulavi

Arată-ți fața! Pământul cu flori îl vreau și grădina de trandafiri. Deschide-ți buzele! Să savurez vreau zahăr din abundență. O, tu, soare de…

Am cutreierat întregul oraș; n-are seamăn orașul meu de Iubire. Nu-mi închipuiam, pe-atunci, prețul lui; multă vreme-am lipsit fără să știu.…

Ascultă trestia povestindu-și tristețea; de despărțiri se plânge, spunând: „De când din mlaștina cu stuf am fost tăiată, bărbat și femeie…

Această ființă umană este o casă de oaspeți: În fiecare dimineață, un nou venit. O bucurie, o întristare, o josnicie, O priză de constiință…

Un gramatician se îmbarcase pe-un vas. Cu vanitate, întorcându-se spre cârmaci, îl întrebă: ,,Gramatică știi?” ,,O, nu!”, răspunse…

Cine-i oare ființa asta, o, Dumnezeul meu! La banchetul mut, ispitindu-ne încet, încet? Tu ne atragi spre tine, luându-ne la rost sufletul,…

Vino! De-am ști să ne iubim cum se cuvine și până la moarte o clipă să nu ne despărțim! Generoșii viața și-o oferă ființei iubite. Muritori…

Îmi spuse idolul meu cu reproș: , , De ce-ai căzut în drum?” ,,Tu m-ai făcut să beau un astfel de nectar! Cum să nu cad, idole al meu? Ca să…

Du-te! Du-te să dormi aiurea; lasă-mă singur; lasă-mă beat mort și hoinărind îndrăgostit de noapte, singur în astă noapte, până-n zori, și-n…

În fiece noapte spun și-n fiece zi gândesc: de ce nu-s atent la stările inimii? De unde-oi fi venit? De ce-am venit pe lume? Și-ncotro merg?…