Poezii de Nichita Danilov

Pe un deal alb mi-am înălțat casă roșie. Roșu am vopsit-o pe dinafară. Roșu, înăuntru. Alb la față, îmi privesc mîna. Cu unghia am zgîriat pe…

Până acum știam de îmblânzitorii de șerpi care cântând din fluier făceau cobrele să se ridice din amfore de lut ondulându-și corpul în aer,…

Vechii eleni care înfruntau soarele dogoritor și vânturile mării își legau de frânghii trupurile lor înnegrite de catarg, ca sufletul lor să…

Un om gol este legat de un arbore uscat și lăsat pradă insectelor. Trupul lui este uns din belșug cu miere. Cînd mierea se termină, cînd…

Dedesubtul celuilalt Ferapont e celălalt Lazăr. Dedesubtul celuilalt Lazăr nu mai e nimeni. Cenușa picură pe rănile lui și-i acoperă trupul.…

Cineva bate cuie în apă ca în propriile sale tălpi. Cineva întoarce pe dos apa ca pe propriul său suflet. Cineva priponește apa de mal și…

Oare de ce confund mereu șoldurile de jamon iberico de pienso frumos expuse pe rafturile și vitrinele magazinelor din Piața Cataloniei cu…

Îmi acopăr cu mâinile chipul și izbucnesc în râs, apoi în plâns, în timp ce lucrurile din casă: masa, patul, veioza, pălăria, pardesiul, pipa,…

I-am văzut întâi picioarele lipăind pe parchetul gol. I-am văzut rotulele rotindu-se ca niște mecanisme puse în funcțiune de niște pârghii…

Trebuie să ai o inimă de piatră ca să poți viețui pe pămînt și uneori e bine să nu ai nici această piatră. Dacă vezi o fereastră luminată în…