Poezii de Nichita Stănescu

Scot sângele ștampilat la vedere. Mi se dă drumul. Scot osul sculptat la vedere. Întârzâi o secundă, dar mi se dă drumul. Scot îndurătoarea…

Precis că mă-nălțasem precis că mă lățisem de îmi păreai suava visându-mă în vise.

Te-ai oprit? te-a strapuns vegetal, galgait, ochiul supt, de telal, sa-l mangai sa-l rasfeti in urechi: – Haine vechi cumparam! Haaineee…

Cum să orbească dacă n-a avut ochi și cum să surzească dacă n-a avut urechi. Vederea o consideră numai pentru moarte și singură, a sa. Când…

Fiecare se simte asigurat de singurătatea lui. Între asigurații de singurătatea lor se ciocnesc pahare, se pupă obraze, se dăruiesc flori,…

Nu trebuie înțelese sentimentele, – ele trebuie să fie trăite. Nu trebuie înțeleși porcii, – ei trebuie să fie mâncați. Nu trebuie…

Înger refuzat de păsări, și înscris cu-o pană-n cerc să te șterg de pe nisipul alizeelor, încerc. Mai întâi steaua Canopus cea mult-galbenă, o…

Prințul căzând de pe cal strivește-n cădere un înger. E sentimentul total pentru care azi sânger. E steaua cea rea, e steaua cea gri, e steaua…

Să nu adormi. Spiritele stărilor de suflet se dau în leagăn. Hei-ho – pentru ninsoare, pentru gheață, pentru frig. Să nu adormi. Lasă cerul…

Pe frunza sângeroasă a inimii mele libelula Dora a adormit, aurind cu ochii ei mari cerul de stele cu vid.