Poezii de Nicolae Corlat

voi scrie 100 de poeme pentru înmormântarea tatălui și tot atâtea pentru plecarea mea din lume îmi spuneai nu-i bine să lași lumina aprinsă…

ca un foșnet glasul tău ca un strigăt inima moartea vie se întâmplă să treacă peste munții din suflet vine seara cântec învăluit de umbra…

într-o absență totală a simțurilor te retragi cum ai retrage o ambasadă dintr-o țară îndepărtată pentru că părțile se izolaseră de întreg…

nimic nu se poate spune despre auz nimic despre văz nimic despre umbră am urcat într-un labirint căutând întunericul m-a orbit un fulger…

în timp ce infinitul își așază tăișul pe beregată visezi la roua coborâtă din ceruri în noaptea Învierii poeții din camera ta se citesc între…

dimineața îmbătrânesc cel mai repede îngerii ochii tăi plutesc într-un neant imperceptibil caut poezia printre ghețuri prin ghetouri în…

patria ta e asemeni pădurii de piatră în care colțurile albe ale stâncilor cântă neîncetat ca sirenele munților înaripând trecătorii de pe…

iată, acum când te strig groaza zămislește vâltori amețitoare din care te trag afară, te așez sub razele abia mijite ale lunii am ucis o…

grea și odihnitoare după-amiaza așteptării petale de cuvinte aștern peste liniștea noastră curgerea cristalului ai fi vrut o insulă numai a ta…

mormânt e gândul ce coboară mii de trepte către necuprinsul pământului acolo stelele au forma mâinilor tale în rugăciune și ochiul e apă…