Poezii de Nicolae Davidescu

Sunt camere de-acelea ce sunt pline De noi, și-n care sufletele noastre Se-mprăștie tăcute și senine Și se deschid ca florile prin glastre În…

Am cântat un cântec plin De sonorități de-argint Și ne-am adăpat cu vin Din potire de Corint. Am aprins un foc apoi, Și-am jertfit un ied…

În cameră cu-ncetul începe în surdină O luptă-năbușită de umbră și lumină, Și seara care vine molatecă și tristă Dezvăluie-ndărătnic trecutul,…

A venit la umbra verdelui platan Să se scalde-n apă de izvor cu norul, Și i-a râs în unda limpede piciorul Ca-n oglindă lama unui iatagan.…

M-a rugat o sclavă-aseară, Stranie ca o nalucă, Să-i dau voie să se ducă, Să se ducă, să se ducă… N-ar fi vrut nimic să ceară, Însă…

O flamură de doliu în gol s-a țintuit Cu stele, când amurgul se stinse chinuit De strania năvală a nopții și când, plină, Hipnotic…

Fantastică e noaptea și visul își întinde Pe bolta stigiană aripele-i nebune, Iar candela de aur a zeilor aprinde În umbra desfăcută colori de…

Oh, după ce, ieri, vântul acidulat de ger, Umflându-se-n scheletul copacilor, stătuse, Din arbori frunze rare se desprindeau stingher Și cu…