Poezii de Nicolae Țațomir

Ai rezonanțe-adînci de catedrală Sub clinchetul de fragede cling-cling-uri? Cei doi din tine stau vreodată singuri Să-și povestească taina…

În California limbajului Puțini am găsit aurul Din care-am făurit poeme Inoxidabile… Trudiți stăm noaptea în jurul focului Și nu putem…

Da, poezia-i sînge. De-i zbor razant, e sînge Cald gîlgîind din aripi de-albatros. De-i săgetare-n așchii de roci înalte, plînge Cu sînge…

Suntem scafandrii adîncului din noi. Cu tîmplele și ochii sub sticle și oțele, Uitînd că încă taina se-ascunde-n flori și stele, Ne cufundăm…