Poezii de Nicolás Guillén

În mansarda de acolo, uitat, (ghidul nu spune nimic despre aceasta) varsă sânge un plămân sfâșiat.

. Negrii muncind în jurul vaporului. Arabii vânzând, francezii plimbându-se și trândăvind, și soarele arzând. În port, ațiipește marea. Arșița…

În amintirea lui GARCIA LORCA Visa, având în juru-i nardul, ceara, măslini, garoafe, luna răcoroasă. Granada, Federico, Primăvara. Dormea în…

Din Eluard, în mintea mea-s vii pura privire, chipul său grav și acel fel – între sever și suav – de a vorbi. Ne-am dus să-l căutăm când…

Negrul, lângă trestia de zahăr. Iankeul deasupra trestiei de zahăr. Pământul sub trestia de zahăr. Sângele nostru jefuit !

În ce culoare-mbrăcată e Moartea, eu, vai, nu pot ști și nu știu de ști-voi vreodată! Mână osoasă și coasă, coasă cu sclipete vii, pe-un vârf…

Nu știu de ce crezi soldat, te urăsc, dacă suntem același lucru yo, tú. Ești sărac, eu sunt; Eu sunt de jos, tu ești; De unde ai, soldat, te…

Stă portu-ntins sub noaptea tropicală. Lin apa linge-un țărm nevinovat și faru-nalt insultă plaja goală! O, ce senin, puternic și curat! Dar,…

Pântecul tău știe mai mult decât capul Coapsele tale știu mai multe Această Sălbatică grație neagră A corpului tău dezbrăcat. Ești semnul…