Poezii de Nikolai Rubțov

În casă și-n însingurare, Și-n mici lucrări întreg mă-mpac – Îmi scapătă-n fereastră Soare Pe pânză jilavă din lac. Câtă trăire! În…

Ploaia a șaptea zi nu contenește Și s-o oprească nu e cineva Și tot mai des un gând iar alicește Că poate satu-ntreg s-a îneca. Stoguri…

Tot nori deasupra ei, trec nori și nori… Pășesc precum pășiră peregrinii, Cruce le fac trei degete-ale mâinii, Iar ei prin colb de veac…

Slavă ție, meleagule, ție Bucuros foarte-n pacea de-o zi Unde-a Soarelui minunăție Pe-apa râului joaca-și găsi Și în crângul de aur se joacă,…

Cât de departe căile s-au dus, Câmpia în lărgime nu încape, La ce-nălțimi de proaspetele ape Cocorii mână drumul lor de sus. În primăvară…

A gliei stea prin ceața înghețată, Oprindu-se, privește-n ochi de apă, Începe miezul nopții ca să bată Și-n somn întreaga țară se îngroapă. A…

Pe sub geamuri vântu-și curge tihna-n vise, Iar după grădină-n câmpul amurgind Prepelițe strigă, stele-s doar aprinse Și în piedici caii…

Deodată cerul a trăsnit Cu flacără și tunet rece. Și vântul a înebunit Livada vrând să ne aplece. Vălul de ploaie greu și sur Zarea pădurii…

Printre lacrimi te sărutasem, Doar că asta n-ai observat, Fiindcă noaptea de toamnă era Umedă și-ntunecoasă. Pe pământ bântuiau frunzele, Iar…

Prin copacii din bălți potopi răsăritul prin toate… Vine-octombrie și cocorii deodată apar! Mă deșteaptă chemând buciumările lor…