Poezii de Nikolaus Lenau

Dragi prieteni, nu-i zadarnic În deșert să ne trudim, Ca-n nisipul vieții, harnic, O potecă să croim? În nisipuri, orice urmă Talpa și-ar fi…

Făgetul pare-n haina-i ruginie Ca un bolnav, pe-al cărui chip, când moare, Vezi roze încă răsărind, fugare, Dar sterpe, fără dulce melodie.…

Măicuța mea a fost să moară, Și-n țintirimul depărtat Au dus-o. Singur către seară, În odăița-i am intrat. Dulapul sta deschis, și toate Erau…

Întreaga sihlă-n somn e cufundată. Prin frunze nici o boare nu răzbate, Ducând dulci adieri înmiresmate. Dorm broaștele și păsărimea toată.…

Numai cel care-n furtună Singur drum să-și taie știe, Lauri merită să-și pună. Arta nu-i tovărășie! Gloria pe care-o-ngrașă Lingușire și…

Trei călăreți pe câmpul gol, Învinși, se-ntorc domol, domol. Din răni adânci cad stropii grei, Simt caii sânge cald pe ei. Din frâie picură,…

Inima-mi, de-ar prinde mucegai, Dacă flăcările voastre, poezie Și iubire, n-ar mai fi să fie Moarte, frânge-mi trupul ca pe-un pai!…

Eu nu-ți cunosc a glasului dulceață, Ci chipul numai, blând, ți l-am zărit; Lumina ta m-a străbătut semeață, Și frumusețea ta m-a cotropit. În…

O, negură cu pașii suri, Lințoliul tău ți-l pui Pe munți, și ape, și păduri, Pe raza soarelui. Pământul să-l înfășori vrei În văl noptatic,…

Ochi întunecat, pogoară Și-n puterea ta mă du, Gravă, dulce, visătoare, Nepătrunsă noapte, tu! În noptatica ta vrajă, Tot ce văd să-mi…