Poezii de Nina Cassian

Marea, în jur, uleioasă și rece. Luna, scăzută la jumătate. Pustietate, singurătate. Alge, complice, vrând să mă lege. Mirosul mării, lânced…

O, cât de dulce s-ar lipi între umerii noștri și gura noastră cât s-ar odihni-n sărut după atâtea pledoarii: dacă am avea încredere, dacă am…

Un țipăt ascuțit de pasăre care nu poate să-ndure prematura moarte a verii; o tăcere bruscă între prăbușirea a două valuri – și eu, limba de…

Va trece multă vreme. Iar când ne vom reîntâlni, dacă fumul țigărilor noastre reunite nu va schița o coloană triumfătoare ca sufletul celor…

– Nu mai zâmbi, zambilă! … Că vine Flă mânzilă, văr bun cu Soar be-zeamă, să-i zici: „Bonsoir” ți-i teamă și ți se fa ce silă… – Tot mai…

Unul surd îmi zice: Fă versul să strige! Șchiopul spune: Barde, Du-mă mai departe! Mutul calea-mi ține: Zi și pentru mine. Un netot și-un…

Am scris un poem oblic, O caligrama. Cineva spunea: e o directie Rezolvata dincolo de rama. Unul rîdea: e o matura, Va jur ca-i o matura si…

– Frunze de toamna, frunze natange, Miezuri de piersica, pline de sange, Cum v-ati ranit atat de cumplit ? – N-am banuit, n-am…

Izvorul dragostei, visează unii țâșnește undeva, în munții Lunii… Din cine știe ce gheizere-albastre și ploi bate lumina lui până la…

O pasăre foarte-apropiată mie – un fel de rudă – mi-a indicat un izvor ascuns în pădure, de nimenea știut pâna atunci. Am gustat…