Poezii de Octavian Goga

Pe drumul meu de pribegie Nu licăresc în noapte stele Și, singură tovărășie, Port numai gândurile mele. Cum s-au legat de mine-n largul…

Sub zidul alb al mânăstirii Unde-ai închis un scump noroc, Cu slovele muiate-n foc Ți-ai scris chemările iubirii… Eu le citesc… și…

În tăinuita brazilor răcoare Ne-a surghiunit iubirea vinovată, Cum stăm așa sub bolta înstelată, Pădurea neagr-o catedrală pare. Singurătatea…

Tu, minunată poezie, Uitatul meu ostrov de flori, Îmi mai deschizi azi poarta mie, Când mă întorc din pribegie, Străin cu pași rătăcitori? Îmi…

Am fost logodnicul durerii, Cobzarul cu aceleași strune, Ce-și țese cântecu-nvierii Din stihuri de îngropăciune… In noaptea mea înviforată,…

La geamul meu de lângă lac Se bate apa-n scânduri, La geamul meu de lângă lac Se fac încet și se desfac În mine-atâtea gânduri… Pe rând…

Din mesteacănul de-afară Foi îngălbenite curg, Când cernindu-și pânza rară Cade vânătul amurg. Frate bun mi-a fost copacul Cu podoaba lui de…

Când l-au închis după zăbrele Și paznicii l-au petrecut L-au despuiat de toate cele, De tot sărmanul lui avut… L-au dus așa-ntre…

Mult iscusita vremii slovă Nu spune clipa milostivă Ce ne-a-nfrățit pe veci necazul Și veselia deopotrivă… Mărită fie dimineața Ce-a…

Tu, minunată poezie, Uitatul meu ostrov de flori, Îmi mai deschizi azi poarta mie, Când mă întorc din pribegie, Străin cu pași rătăcitori? Îmi…